Salutare!
Ella sunt. Și astăzi vreau să vorbim despre ceva ce, probabil, te face să te foiești un pic pe scaun: vulnerabilitatea.
Între noi fie vorba, nici eu nu am fost mare fan al acestui cuvânt. Cine vrea să pară slab, fragil sau expus? Corect?
Dar înainte să închizi acest articol, lasă-mă să îți arăt de ce vulnerabilitatea nu este doar acceptabilă, ci este una dintre cele mai mari forțe pe care le ai.
Hai să fim sinceri. Cu toții avem momente în care ne simțim expuși. Momente în care, poate, ne-ar fi mai ușor să fugim de ce simțim sau să ascundem ce gândim.
Problema? Cănd ne ascundem vulnerabilitatea, pierdem conexiuni autentice cu oamenii din jurul nostru. Pierdem șansa de a fi, pur și simplu, noi înșine.
Și, mai grav, pierdem șansa de a descoperi că exact ceea ce ne face vulnerabili începe, de fapt, să ne facă puternici.
Vulnerabilitatea este capacitatea de a fi sincer și deschis în fața altora. Da, este riscant. Când ești vulnerabil, te expui la judecăți, respingere și, uneori, răni.
Dar știi ce mai face vulnerabilitatea?
Crează conexiuni. Dă curaj altora să fie și ei autentici. Și, culmea, vulnerabilitatea creează încredere. Pentru că oamenii se conectează cu adevărat doar atunci când èști TU, complet și fără măști.
Întâmplător, cănd te arăți așa cum ești, creierul celorlalți eliberează… da, ai ghicit: dopamină.
Rezultatul? Conexiuni mai profunde, relații mai autentice și, poate cel mai important, o mai bună relație cu tine însuți.
Bine, știu ce gândești. „Ok, Ella, dar dacă vulnerabilitatea e așa grozavă, de ce toți fugim de ea?”
Pentru că avem obiceiul de a confunda vulnerabilitatea cu slăbiciunea. Credem că dacă ne arătăm temerile sau nesiguranțele, ceilalți ne vor judeca. Sau, mai rău, vor profita de noi.
Altă greșeală? Credem că vulnerabilitatea înseamnă să te plângi sau să te vaiți. Nu. Este vorba despre a fi sincer cu tine și cu ceilalți, fără dramatism inutil.
Și, nu în ultimul rând, mulți dintre noi cred că trebuie să fim în permanență puternici, perfecți. Și uite-așa începem să ne ascundem părțile mai umane.
Deci, cum faci să transformi vulnerabilitatea într-o forță?
Practică empatia: Când cineva își arată vulnerabilitatea, ascultă. Fă-i loc să se elibereze de tot ce simte!
Acceptă-ți emoțiile: Este absolut normal să te simți nesigur sau expus. Acceptă ce simți, fără să judeci.
Comunică sincer: Când vorbești cu cineva, întreabă-te: „Care este adevărul meu aici?” Și spune-l, simplu și clar.
Fii selectiv: Vulnerabilitatea nu înseamnă să spui totul, oricui. Alege oamenii în care ai încredere și care merită să te vadă cu adevărat.
Există studii care arată că oamenii consideră mai simpatici și mai autentici pe cei care sunt deschiși și vulnerabili.
De exemplu, renumita cercetătoare Brené Brown a demonstrat în studiile sale că vulnerabilitatea este fundamentul pentru relații autentice și o viață plină de sens.
Și, la nivel personal, gândește-te la oamenii pe care-i admiri cel mai mult. Nu cumva aceștia sunt cei care au curajul să fie sinceri despre greșelile lor?
Vulnerabilitatea nu este dușmanul tău. Este, de fapt, superputerea ta ascunsă. Este acel ceva care te face unic, uman și conectat la ceilalți.
Așa că data viitoare când simți că te temi să fii tu înseți, întreabă-te: „Ce pot câștiga dacă risc să fiu vulnerabil?”
Când a fost ultima dată când ai fost vulnerabil și cum te-a făcut asta să te simți? Spune-mi într-un comentariu mai jos.
Și dacă știi pe cineva care are nevoie de curaj să se arate așa cum este, trimite-le acest articol. Poate fi exact impulsul de care au nevoie.
Pe curând, Ella
